Exclamatia de mai sus poate aduce confuzie pentru unii. Cum poti sa mai traiesti daca ai murit?

Isus le spune ucenicilor in Matei 16:24 ca “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze.” Ce este aceasta cruce despre care vorbeste Isus? Auzim ades oameni care folosesc expresia aceasta : “Are o cruce grea” , cuvinte indreptate spre cei care trec prin greutati, prin fel si fel de incercari sau chiar boli. Este crucea lui Hristos o chemare la suferinta? Suntem chemati la lipsuri pamantesti sau la o viata de chin? Oare la asta se rezuma umblarea noastra cu Dumnezeu? E adevarat ca trecem prin probleme, dar ele sunt ingaduite de Dumnezeu spre prelucrarea noastra. E adevarat ca vom fi prigoniti, loviti, scuipati si batjocoriti pentru credinta noastra, dar Hristos Domnul este Acela care ramane credincios langa noi si ne paste in pasuni verzi si ne invioreaza sufletul. Dar este ceva mai mult decat atat!

Un om care a inteles chemarea crucii a fost Pavel, scriindu-le celor din Galatia: “In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine si eu, fata de lume”. Versetul din Matei ne da un indiciu enorm si anume lepadarea de sine. Crucea este pentru rastignire. Dar ce sa rastignim? Nu altceva decat sinele, eul sau firea pamanteasca. Cu totii avem suferinte, cu totii avem necazuri, chiar si cei din lume, dar nu toti si-au rastignit firea. Pavel a facut-o, spunand ca este rastignit fata de lume, aceasta insemnand o lepadare totala, o moarte a eului.

Versurile unei poezii spun asa “Tu trebuie sa mori ca sa traiesti/De vrei viata acum sa dobandesti/ Tu nu intelegi de ce samanta moare? /Tu nu-ntelegi din ce se naste-o floare?”. Umblarea cu Dumnezeu nu se rezuma la o viata saracacioasa si mediocra, o viata cufundata in probleme. Ar fi prea simpla mantuirea de ar fi doar atat. Tanarul bogat nu a vrut sa se lepede de sine. Pe cruce trebuia sa puna iubirea de bani, dar nu a putut plati acest pret. Daca platea ramanea doar cu iubirea. Si ce frumos ar fi fost! Eul lui era in floare, chiar daca cunostea si chiar pazea legea. Atatea lucruri avem de rastignit: mandria, orgoliul, gelozia, rautatea, invidia, minciuna, batjocora, vorbirea de rau, lacomia, nemultumire, razvratirea, poftele eului si lista poate continua.

Isus le spune ucenicilor: “Veniti la mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna”. Dumnezeu ne vrea sa fim despovarati de greutatea firii. Sarcina Lui este usoara. El vrea sa ne scape de povara eului care ne apasa in fiecare zi. De aceea trebuie sa luam crucea si sa tintuim eul. E dureros, dar e spre binele nostru, caci sufletul nostru va locui apoi pe culmile iubirii.

Sa continuam sa batem cuie, caci doar asa vom ajunge sa fim despovarati!