Filipeni 4:4 “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! “

~ Bucuria ~

Pornesc pe drumul de întrebǎri
Și vǎd cum totul este gol
Prin valurile negrei mǎri
Încep sǎ vǎd un mers domol
A celui ce-mi întinde mâna
Sǎ vin spre El, eu doar țǎrâna
Privind spre fața Lui plǎpândǎ
Pǎșesc prin vântul  greul vuiet
Sǎ scap de-a lumii grea osândǎ
Pe fața mea cea întrebândǎ
Apare acum un simplu ZAMBET.

Cine-i Acel ce Îl privesc?
O întrebare se ivește
E oare Domnul Sfânt ceresc
Ce viața mie-mi pregatește?
Având aceastǎ întrebare
Privesc în jos și-ntr-o clipita
M-afund în spuma apei rece…
O mânǎ caldǎ mǎ ridicǎ
Și toatǎ frica-acum îmi trece
Iar simplu ZAMBET ce rasare
E îmbracat de-o ÎMBRAȚIȘARE.

Aud bǎtaia Lui în piept
Mǎ ține strâns ca sǎ nu plec
Dar eu crezându-mǎ deștept
Îmi pun aceeași întrebare
Cine-i Acest ce-Ii sunt adept?
Și doua mâini ce-au fost strǎpunse
Îmi dau rǎspunsul așteptat
Am fost pe cruce larg întinse’
Pentru al lumii greu pǎcat
Și calda lui ÎMBRAȚIȘARE
E-acum o FERICIRE mare.

Și rugǎciunea mea acum
Când suntem la sfârșit de drum
E îndreptatǎ-n sus spre CEl
Ce se proclamǎ Emanuel
O, Dumnezeu în veci cu noi
Isuse vino mai curând
Cu-armatele de îngeri roi
Cǎci noi Mireasa Ta iubitǎ
Te așteptǎm cu acelasi gând.
Și aceastǎ mare FERICIRE
E-acum a VIEȚII BUCURIE.

(Raul Marian)