~ Sunt zilele din urmă… ~

Când oamenii iubesc doar sinele și banul
Tu să iubești Cuvântul și traiul-n modestie!
Când lauda, trufia îți umple azi paharul
Tu să rămâi smerit în duh de curăție!

Se-aude zi de zi cuvinte hulitoare
Tu fi un pom de viață și binecuvântează!
Și chiar de-ai tăi copii trăiesc-n neascultare
Rămâi în rugăciune, mereu mereu veghează!

E tot mai plină lumea de nemulțumitori
Tu stai în ascultare și dă recunoștință!
Și chiar de tot mai rari sunt cei evlavioși
Rămâi o pildă vie, trăiește-umilință.

Și-atunci cand nu mai vezi nici dragoste firească
Alege să iubești cu-o dragoste aleasă!
Căci oamenii vor fi tot mai neînduplecați
Tu iartă, fi ca Domnul, căci ești a Sa mireasă!

Când tot mai mult își face loc și clevetirea
Tu stinge orice vorbă și-adu doar alinare!
Căci bârfa îți aduce cu ea neînfrânarea
Tu biruie ispita, oricât ar fi de mare!

Sunt mulți care trăiesc conduși de neîmblânzire
Tu-ntinde a ta mână din punga tu umilă!
Căci oamenii vor fi neiubitori de bine
Tu fi ca și Hristos și răspândește milă.

Când vezi cum vânzătorii se vând pentru nimicuri
Tu fi un om curat și-aleargă după pace
Și chiar de cei obraznici aruncă doar batjocuri
Nu te unii cu ei căci cel puternic tace!

Nu te mira că vezi atâta îngâmfare
Cuvântul se-mplinește, e vremea de pe urmă
Căci oamenii iubesc mai mult a lor plăcere
L-au aruncat pe Domnul, de l-a-vieții cârmă!

E timpul foarte scurt, iar Domnul e aproape
Alege-L azi pe Isus și ieși din necredință
Și cercetează-ți azi a sufletului stare
De nu e cum vrea Domnul, se strigă POCĂINȚĂ!

(Raul Marian)