E timpul renunțării la pământ…

Dumnezeu nu ne-a promis pământul, ci cerul! Doar umblând pe urmele pașilor Lui, ne vom îndrepta spre cer. Investim prea mult timp în a ne face confortabili aici jos și ne strângem comori care se învechesc. Am uitat vorbele Mântuitorului care zicea să nu agonisim comori pe pământ. Dar cine mai citește Scriptura? Prea puțini mai investesc astăzi în comorile cerești. Nu e la modă! Nu e deloc tentant pentru că necesită renunțare! Trebuie să ținem pasul cu lumea, cu tot ceea ce ea ne oferă. Nu-i de mirare că oamenii duhovnicești sunt tot mai rari. Cuvintele înțeleptului sunt tot mai puține.

Unde ne este comoara noastră acolo ne este și inima! Am inversat principiile lui Dumnezeu, căutând mai întâi toate lucrurile pământești și mai apoi dacă ne rămâne timp și Împărăția cerurilor. Suntem prea ocupati pentru cele cerești, iar lucrurile spirituale ne deranjează. Nu mai avem timp de Dumnezeu, de rugăciune, de Cuvântul lui Dumnezeu, de părtășie. Altarele multora sunt stinse! Am uitat ce înseamnă să trăim cu adevărat, am uitat ce înseamnă să iubim, să dăruim, să ne bucurăm, să avem pace, să fim cumpătați, înțelepți, răbdători, mulțumitori, pentru că lucrurile acestea nu sunt de pe pământ, ele vin de sus.

Iubim prea mult pământul acesta pentru că ne-am legat inima de el. Trebuie să înțelegem că dacă am pierdut lucrurile pământești nu am pierdut nimic, dar dacă l-am pierdut pe Hristos am pierdut totul. Apostolul Pavel spunea că socotește totul ca o pierdere, ca un gunoi ca să-L câștige pe Hristos. E timpul să nu ne mai lăudam cu gunoaie, ci cu faptul că suntem moștenitori ai cerului! Avem fața tristă pentru că nu-L urmăm pe Hristos. Tânărul bogat s-a întristat pentru că nu a renunțat la comoara pământească. Isus îi oferea în schimb o comoară în cer. Comorile lumii sunt înșelătoare, dar comorile lui Dumnezeu sunt veșnice. E timpul să ne pocăim cu adevărat și să-L urmăm pe Hristos!